Je me sens într-un fel

Copane pe sub geacă și muzică-n franceză
Jeleuri aromate, nevoie de dormeză.

Je me sens în același fel și uneori e mai bine să ai pachet cu mâncare în rucsac și un briceag pe care nu înțelegi ce scrie pentru că e rusesc. Dar taie ferm. Bunicul ar fi fost mândru. Același ca-n Vamă și în toate locurile unde am mâncat artizanal împreună. Unde ne-am amestecat gusturile și simțirile, unde am visat și sperat în culori fără contur, unde am împărțit, creat, concretizat.

Un nume pentru un câine. Help? Sare? Forfecuță? Da... a răspuns. Forfecuță e atașat de gunoi. Comori abandonate cu neglijență. Totul poate fi reinventat, ce aruncă unul îl salvează pe altul. Tu tremuri, eu zâmbesc. Pentru că mie nu mi-e frig, la fel cum un prieten comun nu se îmbată niciodată. Je me sens într-un fel plăcut când îmi dau seama că avem chestii în comun, chiar și un copan sau bucuria unui câine.

Da, acum îmi dau seama că avem nevoie de lună. Să-i povestim noaptea. Ne mai trebuie un pseudonim care să ne evidențieze și mai mult. Eu tremur de atâta viață care trebuie tradusă. Tu zâmbești când recunoști un la fel în oameni, discuții, măreție.

Je me sens într-un fel de buzunar. Al nimănui.

și mai avem nevoie și de mare. Pentru că acolo te poți simți într-un fel de buzunar bucurându-te. De libertate, de infinit, de valuri și nisip. De nimic și de tot.

De lumea noastră mare într-un univers mic. Într-un buzunar.